Istoricul localităţii

 

Istoricul aşezării se pierde în trecutul îndepărtat. În satul Boboci, în punctul „la Biserică” s‐a depistat un sit cu aşezări străvechi: tracică, dacică, daco‐romanică, străromânească şi o necropolă medievală, în zonă fiind singurul cadru ce atestă continuitatea viețuirii prin succesiunea vestigiilor existente.

Dar prima atestare documentară a satelor componente ale comunei Jugureni este de‐abia din secolul al XVI‐lea, când, la 8 iunie 1536, Radu Paisie întărea, printr‐un hrisov, o vatră de casă în Mihăileşti (lângă Călugăreni) şi ocine în Jilişte, Băteşti, Jugureni şi Văcăreşti.

 

La 20 noiembrie 1556, Pătraşcu cel Bun întărea clucerului Vlaicu satul Cislău, dăruit de mama sa Neaga din Runceni (vechea denumire atribuită comunei), căreia îi era „veche şi dreaptă ocină şi dedină”. Pe la 16 septembrie 1567, Petru cel Tânăr confirma unui anume Oană ocine în Măhăieşti şi Băşeneşti (aşezare dispărută, aşezată în preajma unui izvor sau fântâni cu apă sulfuroasă, plasată lângă Jugureni) şi Jigoreani, precum şi un răzor cumpărat de la Şteful din Băşeneşti. La 1 mai 1570, Alexandru al II‐lea Mircea consfințeşte clucerului Vlaicu din Runceni, surorilor sale, Stana şi Maria, precum şi fiilor lui Vladul o ocină în Cislău, în lunca Bâscei, în urma unei judecăți. Din 15 iunie 1575 datează un zapis, scris de Marcu ot Juguru, la mâna logofătului Dragomir ot Româneşti, pentru vinul pe care acesta i‐l vânduse. Pe 14 decembrie 1593, Mihai Viteazul întărea unui anume Tatul şi lui Mihăilă o ocină în Băşineşti.


Din secolul următor datează hrisovul lui Radu Mihnea – 4 iunie 1613 – prin care domnitorul valida mânăstirii „Sf. Ecaterina” din Bucureşti mai multe sate şi părți din sate, printre care şi Jugureni. Acelaşi domn recunoştea, la 18 aprilie 1615, Radei, fiica lui Oancea, ocină la Brăneşti şi vie în dealurile Bătrâna şi Dăneasa. La 3 februarie 1619, găsim o întărire a lui Gavril Movilă pentru logofătul Cârstian şi fratele său, Dumitru, din Căldăruşani, asupra unor ocine din Geamăna. Zece ani mai târziu, la 5 septembrie 1623, Alexandru Coconul dădea dispoziție popii Stan prin care se ratifica siliştea Schiopoaia, cu hotarele: Gemenele, Drăgulea, Moara Murgeştilor, Valea Bătrâna, Lacul Simii, Puțul Gabejii, Gorganul Țiganului, hotarul Vioneştilor. După alți şase ani, la 12 aprilie 1629, aflăm un zapis prin care Oprea şi Stanciu din Jugureni vindeau vătafului Mogoş o ocină şi o vie, iar Manea vindea aceluiaşi vătaf o altă vie şi o ocină la Jigorani.

Jugureni este menționată în documente având ca sat component Nucii Gâdei şi făcea parte din plasa Tohani a fostului județ Saac, până la desființarea acestuia la sfârşitul anului 1844, iar din 1845, făcea parte din județul Buzău. Statutul administrativ al comunei se menține, menționând că satul component se numeşte Marginea Pădurii (în trecut Nucii Ghidiei), iar localitatea era formată preponderent din păduri şi vii, iar locuitorii din satul reşedință aeau 189 de case de locuit. Şi în perioada interbelică situația se menține. După război, Jugureni face parte din raionul Mizil, iar în 1968, Jugureni mai primeşte în subordine satele Boboci, Marginea Pădurii şi Valea Unghiului. Comuna este desființată în 1989 prin decizia Comitetului executiv al Consiliului Popular al județului Prahova, toate satele intrând în componeneța comunei Gura Vadului. Pentru că legea ce stătuse la baza acestei decizii a fost abrogată, din 1990, situația revine la normal.

 

Text preluat din Strategia de dezvoltare durabila a comunei Jugureni - jud. Prahova

  

Înapoi