- Istoricul Comunei Jugureni -
Istoricul aşezării se pierde în trecutul îndepărtat.
În satul Boboci, lângă punctul „La Biserică” (satul de vacanţă pentru şcolari) s-a depistat un sit cu aşezări străvechi: tracică, dacică, dacoromanică, străromânească (bronz, Latene, sec. IV-V d.H., V-VII) şi o necropolă medievală, în zonă fiind singurul cadru ce atestă continuitatea vieţuirii prin succesiunea vestigiilor existente.
Dar prima atestare documentară a satelor componente de comuna Jugureni, cunoscută nouă, e de-abia din sec. al XVI-lea, când, la 8 iunie 1536 Radu Paisie întărea, printr-un hrisov, o vatră de casă în Mihăeşti (lângă Călugăreni), şi ocine în Jilişte, Băteşti, Jugureni şi Văcăreşti (DIR, XVI, vol. 2, p. 209-210 sau DRH, IV, p. 20-22).
La 20 nov. 1556, Pătraşcu cel Bun întărea clucerului Vlaicu, despre care am mai vorbit, satul Cislău, dăruit de mama sa Neaga din Runceni, căreia îi era veche şi dreaptă ocină şi dedină (Ibidem, V, p. 85-86). Pe la 16 sept. 1567, Petru cel Tânăr confirma, unui anume Oană, ocine în Mihăeşti, Băşeneşti (o aşezare dispărută, aşezată bănuim, în preajma unui izvor sau fântâni cu apă sulfuroasă, plasată lângă Jugureni, poate chiar la Boboci) şi Jigoreani, precum şi un răzor cumpărat de la Şteful din Băşeneşti (Ibidem, VI, p. 54-55). Iar la 1 mai 1570, Alexandru al II-lea Mircea consfinţea clucerului Vlaicu din Runceni, surorilor sale Stana şi Maria precum şi fiilor lui Vladul o ocină în Cislău, în lunca Bârscei, în urma unei judecăţi (Ibidem, p. 244-245). Din 15 iunie 1575 datează un zapis, scris de Marco ot Juguru, la mâna logofătului Dragomir ot Româneşti pentru vinul ce acesta i-l vânduse (Ibidem, VII, p. 310).
Pe la 14 dec. 1593, Mihai Viteazul întărea unui anume Tatul şi lui Mihăiţă o ocină în Băşineşti-ul deja amintit (Ibidem , Xi, p. 21-22).
Din secolul următor hrisovul lui Radu Mihnea din 4 iun. 1613, prin care domnitorul valida mănăstirii Sf. Ecaterina din Buc. Mai multe sate şi părţi de sate, printre care şi Jugureni, cu rumâni (DIR, XVII, vol. 2, p. 201-203). Acelaşi domn recunoşte, la 18 apr. 1615, Radei, fiica lui Oancea, ocină la Brăneşti şi vie în dealurile Bătrâna şi Dăneasa, pentru care mai avusese pâră în vremea lui Petru Cercel (Ibidem, p. 379-380; am vrea să facem aici o precizare pentru cei care s-ar mira despre apariţia unor toponime, care multora nu le spun nimic, pentru a înlătura eventuale nedumeriri. Toponimele subliniate în acest document şi în următorul le veţi regăsi în cel de al treilea, care certifică apartenenţa lor în zona de discuţie). Urmează la 3 febr. 1619 o întărire a ui Gavril Movilă pentru logofătul Cârstian şi fratele acestuia, Dumitru, din Căldăruşani asupra unor ocine la Geamăna, în urma unei judecăţi (Idem, vol. 3, p. 312-314). Zece ani mai târziu, la 5 sept. 1623, Alexandru Coconul dădea un pitac (dispoziţie) popii Stan şi altora, prin care le ratifica siliştea Şchiopoaia cu hotarele: Gemenele, Drăgulea, moara Murgeştilor, Valea Bătrâna, Lacul Simii, puţul Gabejii, Gorganul Ţiganului, hotarul Voineştilor, printre martori numărându-se Enache şi Crăciun din Runceni, Dragomir postelnic şi Mihai din Schei, Fătuicul din Brăneşti ş.a. (C.A. Diaconu, Anti-Dracula, Citadela Ciortea-Istriţa, anexă la rev. „Recherches sur l’histoire des institutiones et de droit”, Buc., 1995, p. 145-146).
După alţi şase ani, la 12 apr. 1629, aflăm un zapis prin care numiţii Oprea şi Stanciu din Jugureni vindeau vătafului Mogoş o ocină şi o vie (DRH, XXII, p. 473). În anul următor, la 6 apr. 1630, un anume Manea vindea aceluiaşi vătaf Mogoş o altă vie şi o ocină la Jigorani (Idem, XXIII, p. 138), iar câteva zile mai târziu, la 18 apr. 1630, Leon Tomşa îi valida toate aceste cumpărături din Jăgorani (Ibidem, p. 156-160). Un ultim document pe care îl cunoaştem este zapisul prin care un anume Nan, cumpără în perioada 1 sept 1630 – 31 aug. 1631, un loc de casă la Jugureni şi vii la Dumbrava (lângă Finţeşti – Bz.) (Ibidem, p. 254-255).
DTSR menţionează comuna, ce avea în subordine satul Nucii Gâdei, care făceau parte din plasa Tohani a fostului jud. Saac, până la desfiinţarea acestuia la sfârşitul anului 1844, iar din 1845 din jud. Buzău.
MDGR (IV, 117) menţine statutul administrativ-teritorial, menţionând că satul component se numeşte Marginea Pădurii (care în trecut se numise Nucii Ghindei). Şi tot aici se precizează că, în suprafaţa comunei, preponderenţa e a pădurilor dispun de 189 de case de locuit.
În perioada interbelică, situaţia comunei rămâne aceeaşi.
După război a făcut parte din raionul Mizil, iar prin HCM 1116/1968, com. Jugureni a mai primit în subordine satele: Boboci, Marginea Pădurii şi Valea Unghiului.
Prin decizia nr. 275/29 mai 1989 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al judeţului Prahova, emisă în baza legii nr. 2/1989, comuna s-a desfiinţat ca unitate administrativ-teritorială, toate satele intrând în componenţa comunei Gura Vadului (Buletinul oficial al Cons. Pop. al jud. Ph., nr. 1/1989, p. 11). Cum legea nr. 2/1989 a fost abrogată în 1990, situaţia a revenit la normal.
